luni, 9 mai 2011
marți, 26 aprilie 2011
vineri, 8 ianuarie 2010
luni, 28 decembrie 2009
PORT-O-CALA
A fost odată ca niciodată un rege bun pe care îl chema Port-O-Cală, deoarece, peste tot pe unde mergea, avea după el o superbă cală.
Amu’ , conform uzanței, se cuvine a lămuri înțelesul cuvântului, mai precis a extrage sensul unic și irepetabil cu care dorim să asociem cuvântul “cală”. Deci, CÁLĂ1, cale, s.f. 1. Încăpere în fundul unei nave și destinată încărcăturii acesteia; hambar (3). 2. Platformă ușor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se așază în fața roții unui vehicul spre a-l imobiliza. 4. Piesă în formă de prismă, de cilindru sau paralelipipedică, având o dimensiune foarte precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcția de mașini. – Din fr. cale.
Cu timpul, deoarece numele regelui era exagerat de lung, iar prescurtarea PORTO avea destule sinonomii cu unul dintre personajele destul de cunoscute ale numitului DUMAS – tatăl, împăratului i s-a spus ORANGE, deoarece de cele mai multe ori era o persoană cu care puteai să porți un DIALOG coerent.
Sau mai exact puteai purta o convorbire coerentă, pe vremea când aceasta era numită DIALOG (va urma)
Doi pe o canapea
Ea (răspunzând la telefon): - Alo?
El (înglobat în cu totul alte treburi decât vorbitul la telefon… adică era atent la TV): - Lasă, lasă…
Ea (devenind isterică la telefon): - Intră pe eigi titipi secure, bară………….. bară, bară și dute la calculator online de asigurări… Trebuie să meargă, azi dimineață mergea…
El (care în nici un caz nu era persoana de la capătul celălalt al firului de telefon): - Wow, ce tare!!! (Între timp, la TV, mangusta atacase cu succes șarpele și-l terminase mai ceva ca Terminator pe fratele său geamăn).
Ea (strigând în continuare): - Mergeeee??? E bine???
Apoi către partenerul de viață:
- Nesimțitule, trebuia să mă deranjezi tu din convorbire… că mult mai faci tu când ești acasă….. Neapărat să dai tu televizorul mai tare că erai surd.
El (nevinovat, dar conștient că nu are cum demonstra soției acest aspect): Iartă-mă, dragă, promit că nu mai fac!
Și de atunci înainte bărbații au întotdeauna ultimul cuvânt în discuțiile cu nevestele: “Da, nevastă, ai dreptate!”
joi, 24 decembrie 2009
Săraca limbă română!
Iată ce găsești chiar pe site-ul unei edituri cunoscute, în momentul în care vrei să-ți faci cont:
Greșeala nu se admite nici la elevii de clasa a cincea…să nu uităm nici de lipsa diacriticelor pe site-ul unei edituri.
Dacă așa se face și corectarea manuscriselor primite, nu mai vorbesc de traduceri, mi-e și frică să ma gândesc cum vor arăta multe fragmente din cărțile lor.
Iar bloggeri cunoscuți (aici, aici etc.) și alte site-uri (aici) le fac reclamă, organizând concursuri cu premii acordate de respectiva editură.
Poate le vor sugera reprezentanților editurii sau responsabililor cu site-ul și aspectele cu greșelile gramaticale + lipsa diacriticelor.
A bon entendeur, salut!