Film: recomandarea săptămânii

Pe baza aici

2012 - o apocalipsă spectaculoasă, efecte deosebite

Premisa demna de filmele cu prosti

Calendarul mayaș se termină fix pe 21.12.2012, deoarece atunci cică ar lovi apocalipsa declanșată de destabilizarea crustei terestre din cauza unor radiații solare care au supraîncălzit nucleul Terrei.

Adrian Helmsley (Chiwetel Ejiofor) a€“ geolog american, călătoreşte în India pentru a se întâlni cu un prieten care descoperă teoria de mai sus cu radiaţiile, scoarţa şi nucleul. Adrian se întoarce repede repede la Casa Albă şi pune lumea pe jar, căci sfârşitul e aproape şi ar trebui s-o ştim. Cu ocazia unui summit din 2010, alţi şefi de state sunt informaţi de marea descoperire şi rugaţi să-şi treacă în agendă prezenţa la apocalipsă.

Mai marii planetei sortează pe criterii cu totul şi cu totul speciale (adică, pe bază de cât mai mulţi bani) 400.000 de pământeni care să fie îmbarcaţi la bordul unor arce sofisticate pentru a supravieţui sfârşitului şi a repopula planeta.


Trei ore de stereotipuri şi clişee

Cu mult înainte să apară 2012 la cinema, urmăream trailerul filmului când aveam chef să râd niţel şi mă distram încercând să-mi aduc aminte cât mai multe producţii în care am văzut scena cutare. Când vizionaţi filmul, distracţia capătă şi ea proporţii epice. De câte ori l-am văzut pe John Cusack salvând lumea? Asta nu e oare în fişa de taskuri a lui Bruce Willis? Sau poate se mai satură şi omul de armageddoane?

Aşadar, John Cusack (Jackson Curtis în film) joacă rolul unui scriitor fără succes (a publicat o carte în câteva sute de exemplare chiar despre sfârşitul Atlantidei) care lucrează ca şofer de limuzină pentru un magnat rus şi încearcă să nu-şi dezamăgească şi mai mult cei doi copii care-l urăsc deja pentru că părinţii sunt despărţiţi.

Amuşinând apocalipsa după ce vede nişte crăpături în asfalt şi ascultă teoriile conspiraţioniste ale unui prezentator de radio cam lunatic, Jackson închiriază un avion de agrement ca să-şi salveze familia de la inevitabilul sfârşit care nu se lasă prea mult aşteptat. Brusc întreaga lumea e zguduită de cutremure, erupţii vulcanice, tsunami-uri cât munţii, iar Pământul implodeaza, scufundând mare parte din suprafaţa uscată şi ucigând, evident, miliarde de oameni. Yellowstone-ul erupe, California o ia la vale, domul bazilicii San Pietro se rostogoleşte peste mulţimea venită să se roage şi multe alte obiective turistice sunt distruse nemilos că să ne dăm seamă că a€œthis thing is global”.

Timp de aproape trei ore Jackson face imposibilul, sfidează fizica, gravitaţia, timpul, spaţiul şi orice logică (a lui, a regizorului şi a spectatorilor) pentru a-şi salva familia (copii, fosta nevastă şi noul iubit al acesteia a€“ după modelul Bruce Willis, cum ziceam) şi a o urca într-una din arcele a€œmade în China” ascunse în Himalaya. În cele din urmă schema îi iese (de parcă nu ne aşteptam la asta) şi reuşeşte să salveze şi lumea de pe arca la bordul căreia s-a îmbarcat fraudulos şi pe care o inundă parţial, dintr-o eroare umană (un anumit loser blochează închiderea porţilor şi arca devine un fel de Titanic).

2012 este un montaj spectaculos de clişee şi personaje stereotipe: eroul salvator cu viaţă de cacao care scapă în ultimele secunde din orice dezastru, profetul lunatic care blogărește apocalipsa etc.

Super efectele speciale, care salvează un film, altfel jalnic.